diac. D.I.POPESCU - Demagogia 666 ... (partea a II-a)

Demagogia 666 şi urlătorii de serviciu

(urmarea articolului "666 şi gnosticismul modern" postat anterior)

Diac. Dumitru - Ionuţ Popescu

Preluare de pe www.LacasuriOrtodoxe.com , 19 martie 2009


Deşi străini de viaţa Bisericii şi de noţiunile elementare de teologie dogmatică şi morală, tot mai mulţi frenetici se folosesc în mod eronat şi tendenţios de imaginea părintelui Iustin Pârvu (şi a altor duhovnici) şi de cuvintele sale, pentru a arunca în demagogie şi suspiciune opinia publică. De profesie „analişti" sau „raţionalişti" se ascund în spatele unor discursuri etice şi revoluţionare, de genul „adevărul vă va face liberi" ori „ortodoxie sau moarte", instigând paranoic la o luptă pe care ei înşişi au iniţiat-o. În disperarea de a se face cunoscuţi, dacă nu printr-o viaţă cuviincioasă în sânul Bisericii, măcar prin apeluri gălăgioase şi subversive, instigatorii la lupta împotriva introducerii paşapoartelor cu date biometrice folosesc ca pretext mesaje mai mult sau mai puţin autentice ale Părintelui Iustin Pârvu, dezinstituţionalizând Biserica în favoarea unei reorientări axiologice - umane - a acesteia.

Împroşcarea cu noroi a autorităţilor Bisericii şi folosirea excesivă a imaginii Părintelui Iustin Pârvu nu sunt decât realităţi ale metodei de dezinformare şi manipulare în masă. În lipsa unui discurs teologic adecvat, imaginea duhovnicului de la mănăstirea Petru Vodă se transformă într-un laitmotiv al unei propagande fanatice fundamentată pe o ambiguitate de opinii exprimate într-un limbaj agresiv ce se doreşte a fi o luptă pentru adevăr şi pentru curăţirea Ortodoxiei. Anul acesta, în Duminica Ortodoxiei, Preafericitul Părinte Patriarh Kiril al Moscovei preciza în acest sens: Mişcările eretice de bază din vechime au fost legate de încercările ereziarhilor de a îngrădi Ortodoxia, de a-i păstra curăţia, de a explica mai bine oamenilor dogmele. Astfel de intenţii au avut Arie, Nestorie şi alţi teologi, învăţătura cărora a fost ulterior respinsă de Biserică.

Subminând autoritatea doctrinară a Sfântului Sinod şi periclitând imaginea Bisericii ca instituţie, instigatorii la lupta împotriva paşapoartelor biometrice au creat din numele duhovnicului de la mănăstirea Petru Vodă un idol. Tot astfel se folosesc şi de influenţa pe care anumiţi duhovnici ai Ortodoxiei, precum Părintele Arsenie Papacioc, o au în rândul credincioşilor. O înţelegere total eronată asupra Ortodoxiei îi plasează pe aceşti părinţi duhovnici în sfera infailibilităţii, ignorând faptul că deţinătorul infailibilitatăţii este Capul nevăzut al Bisericii, Iisus Hristos, şi ea devine o constantă a Bisericii, în întregul ei, care este „stâlp neclintit şi îndreptar Adevărului". Dar oricine se desprinde ca mădular de Trupul lui Hristos şi de sub ascultarea Acestuia, trâmbiţând în mod personalist şi interpretativ, se supune greşelii.

Mesajul Părintelui Iustin Pârvu se înscrie pe acestă linie a neascultării şi a separării de Biserică, sub pretextul unui apel la trezire duhovnicească şi la curăţire a Ortodoxiei. Cu riscul de a mi se imputa că îl condamn pe părintele Iustin de „heterodoxism" sau „erezie", sloganul sfinţiei sale „Ortodoxie sau moarte" nu se poate defini ca o atitudine creştină. Patriarhul Kiril al Moscovei a făcut apel la creştini să se ferească de sloganul „Ortodoxie sau moarte!" . Patriarhul a formulat diferenţele principale dintre învăţătura ortodoxă autentică şi erezie. În acest sens a precizat: Dacă întâlnim un om care afirmă că luptă pentru curăţia Ortodoxiei, vede peste tot eretici şi în ochii lui apare focul mâniei, el fiind gata să despartă Biserica, să clatine viaţa bisericească, păzind doar în aparenţă Ortodoxia ... să ştim că acesta este primul semn al unui eretic, al unui lup în piele de oaie... Trebuie să evităm persoanele din partea cărora auzim apeluri la dezbinare, la luptă, la salvarea Ortodoxiei, chiar cu preţul morţii, ori care folosesc sloganul „Ortodoxie sau moarte!".

Tocmai de aceea Biserica „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească" este singura păstrătoare a Adevărului, iar orice atitudine personalistă nu face decât să înmulţească amalgamul de opinii contrare ce erodează unitatea Bisericii: Calităţile personale deosebite ale ereziarhilor îngreunează foarte mult distingerea ereziei de diversitatea de opinii permise în Biserică. Terminându-se arsenalul de idei şi opinii, se apelează la urlătorii de rezervă care continuă procesul de idolatrizare iustiniană, împingând orice discurs teologic spre ridicol şi frenezie.
Singura metodă clară de a recunoaşte tendinţa eretică rămâne dragostea care există în predici. Fiindcă acolo unde este dragoste, nu poate fi vorba de schismă, a mai spus Patriarhul Moscovei.

Ori, tocmai cei care au iniţiat acestă propagandă isterică şi s-au folosit de imaginea bătrânului duhovnic abordează un limbaj violent, iar în lipsă de argumente şi fair-play recurg la metoda atacului la persoană sau la intimidare, utilizând expresii de genul mucos funcţionar mărunt al Biroului de Presă al Patriarhiei (dl. Răzvan Codrescu) sau diverse atacuri calomnioase precum "Avortaţi-l pe părintele Stoica!" (Savatie Baştovoi). Atacurile la persoană şi limbajul agresiv al acestora abundă pe paginile de internet şi în e-mailurile pe care le citesc zilnic. Aceasta nu este o atitudine de abordare creştinească şi nici măcar una de bun simţ. Folosirea în exces a unor sloganuri de tip legionar, fie postate pe blogguri, fie la manifestaţiile publice, aruncă întreaga acţiune anti-paşapoarte în derizoriu.

În ochii unor astfel de oameni nu vom găsi dragostea, căci acolo arde focul demonic al mândriei, tendinţa spre putere, distrugere a unităţii bisericeşti, chiar dacă din exterior unii ca aceştia se îmbrăca în haine frumoase şi au un comportament evlavios (Patriarhul Kiril al Moscovei). Mesajele apocaliptice şi acţiunile de sine stătătoare care se înscriu pe linia demersurilor individualiste, desprinzându-se de ascultarea Bisericii, idiferent de autorul lor, nu pot fi vrednice de urmat.

De exemplu, acum vreo 15 ani, cei care dădeau asigurări că apocalipsa nu poate întârzia mai mult de câtiva ani aduceau şi următorul motiv: Sfântul Lavrentie din Cernigov discuta cu ucenicele lui (se retrăsese la bătrâneţe la o mănăstire de maici) despre ceea ce va fi la sfârşitul zilelor şi o măicuţă mai tânără, speriată de cele ce auzea de la el, a exclamat: "Sper să nu apuc asemenea zile!". Sfântul Lavrentie a liniştit-o, după care i-a zis: "Esti tânără, le vei prinde". Aceasta se întâmpla prin preajma anului 1947.

De asemenea, Părintele Arsenie Papacioc aduce o cu totul altă interpretare semnului 666, una nouă şi interesantă: 666 adunate ca simple unităţi ne dă 18. Ce înseamnă 18? Nouă cete din Cer şi nouă de pe pământ. Cetele din Cer le ştim....Dar cetele de pământ care sunt? Sunt trei câte trei. În prima ceată sunt arhieria, preoţia şi diaconia. A doua ceată este creştinătatea (monahii întâi, creştinii şi tot neamul omenesc). În ultima sunt animalele, peştii, vegetaţia. Deci 666 arată că Antihrist vrea să cucerească şi Cerul, fiindcă nu s-a mulţumit numai cu pământul...Din punct de vedere moral 666 reprezintă răul din lume. (Despre sfârşitul lumii).

Iată, deci, că profeţiile despre venirea lui Antihrist şi semnificaţia cifrei 666 diferă de la un sfânt părinte la altul, iar aceasta deoarece infailibilitatea Bisericii nu înseamnă putinţa nelimitată de a spori revelaţia şi în general dreptul nemărginit de a impune credincioşilor sau lumii învăţături despre orice, fără nici o altă fundamentare, ci numai putinţa de a "păzi" fără greşeală credinţa apostolică sau înţelesul autentic al Revelaţiei. De aceea, episcopii în Sinoade dau numai mărturie despre credinţa păstrată de la început în Bisericile ce le păstoresc, veghind ca formulele noi, când sunt absolut necesare, să redea fidel credinţa de la început. La aceasta se reduce infailibilitatea ei.

Niciun preot duhovnic, desprins ca mădular de Trupul Bisericii şi de sub ascultarea ei, nu poate avea un discurs teologic infailibil şi nici măcar unul pertinent.

Lozinca Ortodoxie sau moarte este periculoasă, amăgitoare şi contradictorie, a conchis Patriarhul Kiril, căci Domnul Hristos nu a spus niciodată „Învăţătura Mea sau moartea!" şi nici vreun Apostol nu a avut o astfel de chemare, deoarece Ortodoxie este viaţa veşnică, bucuria în Duhul Sfânt, frumuseţea vieţii.

Epuizând arsenalul de argumente şi lozinci, demagogii internetofili, instigatori şi iubitori de mitinguri apelează la urlătorii lor de rezervă în încercarea disperată de a găsi noi resurse de manipulare şi dezinformare a opiniei publice.