pr. Dumitru GRIGORE, 7 aprilie 2009

Creştinul, între recenta alarmare „biometrică” şi iminenta teroare a monitorizării totale

pr. Dumitru Grigore
Dumitru Grigore este inginer fizician, membru titular al Comisiei de Ciberneticã a Academiei Române. Din 2001 este licentiat in teologie. Actualmente este preot in Eparhia Argesului si Muscelului.

Preluare de pe AlterMedia, 7 aprilie 2009



Ca orice creştin din ţara asta, am urmărit disputa publică asupra pericolului implantului biometric şi dincolo de temerile formulate de oameni de diverse vârste şi profesii, am constatat că undeva esenţialul lipseşte. Pentru că problema biocipului este mult mai profundă decât se zvoneşte şi are o şi mai profundă legătură cu comportamentul creştin.

Tehnologia modernă, ar spune cunoscătorii în materie, nu este nici bună, nici rea pentru mântuire. Dacă este utilizată în scopuri bune, împlinind voia lui Dumnezeu, totul e OK. Dacă însă este utilizată ca să se înfăptuiască răul, atunci este satanică…

Cât de satanică? Incearcă o explicaţie Francis Paul Emberson în a sa lucrare “From Gondishapur to Silicon Valley“. Dacă vă pică în mână această stranie lucrare, veţi afla printre altele că tehnologia IT datorează codul binar Lordului Cancelar Francis Bacon de Verulam, care pe la sfârşitul secolului al XIV-lea (când noi încă ne băteam cu turcii) a reuşit să deturneze profund modul de gândire şi de înţelegere a realităţii, în detrimentul unei evoluţii spirituale fireşti a umanităţii, făcătura aceasta lăsând-o moştenire până în zilele noastre…

Este bine pentru un creştin în anul 2009 să vorbească la telefonul mobil? Să utilizeze calculatorul PC? Să aibă la discreţie vreo 50 de canale tv? Da, este bine, cu condiţia de bun simţ: să nu se piardă cu firea! Să nu-şi virtualizeze existenţa între pagina web, SMS şi telenovelă. Să nu abandoneze sensurile iniţiale ale existenţei sale creştine, aservindu-se total utilitarismului tehnologic. Pentru că demonii lui Emberson, acolo stau la pândă. În plăcerea de a ne cufunda în îmbierile tehnicii moderne, în diversitatea ei utilitară.


Prudenţa creştină ar fi trebuit să ne facă să anticipăm că după aproape patru decenii de supertehnologie din ale cărei beneficii ne-am înfruptat din plin, umbra lui Bacon de Verulam (satana însuşi) va bântui cu cea mai groaznică realizare a timpului: monitorizarea totală a persoanei. Interesant însă de văzut că cei ce aplică o asemenea metodă respectă un protocol psihologic special. Asocierea numărului 666 cu codul de bare transmite un anumit mesaj către omul necredincios de religie creştină. Puteau foarte bine să interpună acolo numărul 555 şi afacerea ar fi decurs tehnic absolut la fel. Cineva însă, a inserat însemnul fiarei ca să păstreze protocolul, să transmită mesajul că se împlinesc chiar acum profeţiile, să pregătească într-un anume fel pe “utilizator”. Oare câte combinaţii de semnale electromagnetice în ritm de 666 nu ne trec zilnic prin spaţiul pe care-l respirăm, când utilizăm un telefon mobil, când scriem un e-mail, când ascultăm o piesă muzicală sau o ştire la radio? A deranjat asta până acum pe cineva? Nu, pentru că încă nu se utilizase codul de pregătire psihologică.

Şi programul dispozitivelor RFID respectă un anumit protocol de pregătire psihologică. Există în lume deja un impresionant număr de persoane care au primit implantul. A fost o etapă. S-au analizat urmările, reacţiile psihologice? Unde programul are aderenţă, unde, nu?… Testare “de piaţă”? Testare, în vederea a ce? A ceea ce în mod real va însemna monitorizarea totală pentru omenire, pentru că ceea ce ştim până acum despre “cipuri” este pur şi simplu praf în ochi! Vom vedea de fapt ce rol au în acest moment “înspăimântătoarele” RFID. Problema monitorizării persoanei nu cred că s-ar referi numai la identificarea de la distanţă. În epoca în care dispozitivele NLS (Non Linear Analisys) pot sonda fiinţa umană până la nivel cromozomial, stau unii cu satelitul după noi să ne citească ID-ul din cip?!… Mi se pare o copilărească risipă de resurse pentru un guvern mondial care, desigur, gândeşte coerent în ceea ce ştie că are de făcut. O gândire globalistă coerentă ţine desigur cont de nevoile de monitorizare globală.

Monitorizarea fiinţei umane se face în mod obligatoriu în acelaşi timp cu monitorizarea mediului său de viaţă, a locaţiei, a accesului persoanei la bunuri, la resurse, la adăpost, la arme, la informaţie, la educaţie, la cultură, la religie, la tot ce înseamnă habitat social. Şi toate acestea împreună, dau persoanei importanţa care poate fi indicator pentru un sistem de monitorizare globală. Nu CNP-ul sau culoarea ochilor. Desigur CNP-ul este de interes la nivelul Secţiei de Poliţie de cartier…

V-aţi luat maşină cu GPS? Sau măcar un telefon cu hartă la purtător? Credeţi că o asemenea tehnologie ar fi ajuns pe piaţa liberă dacă în spatele ei nu ar fi apărut una mult mai performantă şi mai profundă în ceea ce priveşte localizarea şi nu numai? Ţinând cont de faptul că la începutul anilor 80 dispozitivele de biorezonanţă erau parte integrantă a tehnicii de zbor spaţial, ele apărând abia după 90 în anumite cabinete medicale, deci după aproximativ 10-15 ani, fiind de la sine înţeles că au fost înlocuite cu o tehnologie capabilă să scaneze sistemul cerebral cu o mult mai mare precizie, putem intui ce salt uriaş s-a realizat în domeniul biolocaţiei. De la localizări după amprenta termică până la scanarea în câmp electromagnetic de înaltă frecvenţă sau scanarea ultra şi infrasonică, noua tehnologie se pregăteşte desigur pentru aplicaţii totale în ceea ce ne priveşte. Scanarea nu se doreşte a fi una direcţionată, un studiu de caz, ci integrală, iar argumentele ei tehnice se bazează pe un management judicios al tuturor markerilor de natură informaţională. După cum se ştie deja bine, banalele dispozitive radar se bazează pe recepţionarea semnalului ecou care, procesat adecvat, poate furniza cu precizie informaţii despre poziţie şi viteză.

Pe de altă parte, faptul că fiecare structură materială din spaţiul ce ne înconjoară posedă o frecvenţă proprie de oscilaţie, oferă posibilităţi inepuizabile de sondare nu atât a poziţiei obiectelor cât mai ales a structurii lor interne. Dacă realitatea vibratorie a materiei moarte este astfel deschisă metodelor de sondare, imaginaţi-vă ce spectacol informaţional poate să ofere scanarea unui sistem viu. Şi să nu credeţi că cei care posedă o astfel de tehnologie ar rata cumva ocazia de a scana avansat şi integral fiinţa umană.

Un asemenea mod de scanare multiplă, integrală, vizează atât aspectele structurale cât şi cele funcţionale ale persoanei. Informaţia preluată va conţine astfel amprenta energetică reală care prin procesare avansată poate furniza întreaga paletă a aspectelor fiziologice, emoţionale, mentale, etc. Cu alte cuvinte, nu numai culoarea ochilor le va fi de interes ci întregul nostru profil psihofiziologic pe care îl vor analiza dimpreună cu tot ceea ce înseamnă habitatul obişnuit, grupul social căruia îi aparţinem, relaţiile sociale, aspiraţiile, performanţele şi eşecurile noastre, etc.

Cum poate fi realizată efectiv o asemenea monitorizare totală cu uşor iz SF? De la distanţă, pe neîntrebate. Fără cipuri şi biocipuri! Pentru că această nouă tehnologie a cuplat la ceva anume omenesc, ce nu poate fi ecranat în faţa dispozitivelor de sondare: undele cerebrale. Cu alte cuvinte, fiara se loghează direct pe creier şi află de acolo tot ce-i trebuie ca să ne poată manipula. Şi pentru asta nu are nevoie să ne dăm vreun consimţământ. Se pare că l-am şi dat deja cu toţii cândva.

S-ar putea spune astfel că dependenţa de utilitatea tehnologică ne-au vârât-o în minte punându-ne “semn în frunte”, iar tot ceea ce facem cu consimţământ deplin, manipulând tehnologia lumii acesteia, arată ca o întindere a braţului pentru a primi semnul şi acolo. Asta înseamnă că prin acceptarea “ofertei” tehnologice, prin utilizarea “brandului” am şi fost însemnaţi. Asta inseamnă că nu ne mai mişcăm în ceea ce ni se pare a fi spaţiul nostru privat, ci am adus fiara în viaţa noastră, împroprietărind-o prin vanitate şi dependenţă. Acum ea stă în locul nostru cândva creştin, iar noi pribegim în spaime, necredinţă şi necunoaştere – pecetea profundă a îndepărtării de Evanghelie, de învăţătura Sfinţilor Părinţi- căutând în zadar motive de îndreptăţire.

Scanarea, adevărata scanare se va face global, în “cavităţi rezonante” generate şi “parcelate” pentru întregul spectru de frecvenţe şi întregul set de energii la care dispozitivele de detecţie plasate pe sateliţi geostaţionari pot avea acces. În orice moment, în orice loc din lume, tot ceea ce reprezintă “eveniment energetic” va fi înregistrat, stocat şi evaluat într-o viziune monstruoasă de monitorizare globală a vieţii de pe Pământ. Va fi posibil astfel, ca orice gând care ne va trece prin minte să poată fi ascultat asemenea emisiunii unui post de radio…dacă ar fi să facem referire doar la banda de frecvenţă a undelor cerebrale!

Ce rost ar mai avea atunci dispozitivele RFID? Eu cred că sunt utilizate exact pentru calibrarea sistemului global. Confruntarea informaţiei privitoare la un eveniment utilizând două căi diferite de preluare a datelor este o practică uzuală în experimentul ştiinţific respectabil…După finalizarea “probelor” se va face linişte şi fiara va începe să-şi între în “drepturi”!

Ce este de făcut? Cum ar putea fi contracarat un astfel de monstru tehnologic? Ştiinţa de pildă ne poate arăta exact ce anume înseamnă o determinare rezolutivă. Ea explică în ce condiţii o măsurătoare poate fi perturbată sau nu de fenomene colaterale. În cazul concret al determinărilor de natură energetică realizate direct pe fiinţa umană, există o multitudine de fenomene secundare care trebuie filtrate în scopul separării semnalului util de “zgomotul” de fond.

Cei familiarizaţi cu elementele de energetică a biocâmpului uman ştiu că există echipamente specializate care utilizează tehnologia de biofeedback, cu ajutorul cărora se pot separa cu mare precizie frcvenţele biocâmpului pe toate zonele funcţionale ale fiinţei umane. Spectaculos pentru un asemenea echipament este faptul că, prin construcţie ne poate oferi posibilitatea să determinăm o frecvenţă specială care are legătură cu o energie specială, aceea responsabilă de activitatea spiritual-religioasă. Cei interesaţi de experimentări complexe în această direcţie vor afla un adevăr de o deosebită importanţă pentru îngrijorările legate de monitorizarea totală. Anume, că pe măsură ce această energie specială creşte corespunzător în frecvenţă, rezolutivitatea oricărei determinări pe celelalte frecvenţe este puternic diminuată. Mai clar spus, comportamentul religios autentic are ca efect creşterea frecvenţei corelative transcendenţei, şi diminuarea oricăror posibilităţi de sondare de la distanţă a fiinţei umane! Adică ştiinţa, în latura aplicabilităţii ei pozitive ne oferă antidotul la monitorizarea totala: întoarcerea la Scripturi, la Pateric, la normalitatea unei vieţi duhovniceşti autentice. În această firească stare de manifestare creştină, orice sistem global de monitorizare, căutându-vă, va găsi doar un nimb transparent în care ultrasofisticatele echipamente de sondare nu vor putea “citi” decât frecvenţa înaltă a unei transformări spirituale reale.

V-aţi întrebat oare de ce anume sunt promovate în lume cu atâta neruşinată insistenţă pornografia şi comportamentele sexuale deviante? De ce anume omul modern nu mai are alt scop în sine decât îmbogăţirea? De ce adevărate industrii pentru obţinerea plăcerii proliferează în detrimentul dezvoltării normale, morale a societăţii umane?… Putem vorbi aici de faze de program, de etape de pregătire pentru o monitorizare totală, având în vedere că tocmai inducerea acestui background de frecvenţă joasă poate asigura rezolutivitate maximă maşinăriei demonice.

Realitatea aceasta ar trebui să preocupe intens Biserica. Fenomenul despre care incercăm să vorbim nu mai este unul sporadic. El capătă dimensiuni globale şi pentru contracararea lui, Biserica trebuie să se adapteze cu multă abilitate şi înţelepciune vremurilor alerte. De pildă, iniţierea unui studiu care să determine concret nivelul de înduhovnicire a poporului păstorit, ar fi deosebit de util Bisericii pentru confirmarea şi legitimarea comportamentului creştin autentic. Generalizarea unui asemenea studiu la nivel european ar putea furniza o informaţie inexistentă azi în grila de evaluare a naţiunilor EU. Indicatorul general de religiozitate socială ar putea deci, la nivel european şi global să reaşeze priorităţile dezvoltării durabile, ţinându-se cont de adevăratele performanţe realizate de către naţiuni şi popoare, vădind prin acestea, zonele de siguranţă şi încredere, zonele de stabilitate şi de deferenţă comunitară. În acest fel concret, Biserica şi-ar putea aduce o contribuţie necesară la restaurarea ordinii spirituale în lume, ar putea milita nemijlocit la contracararea unui sistem poliţienesc global de urmărire a persoanei, slujind lui Dumnezeu şi oamenilor.

Ce ar mai fi de spus ?… Ar trebui să ne reevaluăm comportamentul creştin. Să readucem în viaţa noastră starea de normalitate, firescul convieţuirii comunionale, sensul şi forţa rugăciunii. Pentru că asta ne lipseşte tuturor într-o măsură atât de mare ! Să ne temem de monitorizările veacului ? Nu ! Să nădăjduim cu toată măsura în Dumnezeu ! Cel ce toate le ţine şi toate le plineşte!