pr. Dorin PICIORUS - Despre minunea de la conferinta lui DANION

Un raspuns la articolul "Semn dumnezeiesc in favoarea canonizarii dreptslavitorilor marturisitori din prigoana comunista" pe care il gasiti aici.



Să nu confundăm sensul minunii cu…fanatismul nostru!

Pr. Drd. Dorin Octavian Picioruş

Preluare de pe site-ul Teologie pentru azi, 20 martie 2009


Am luat la cunoştinţă despre minunea petrecută cu mare bucurie duhovnicească…pentru că sensul minunii e să întărească în credinţă pe oameni, în bucurie duhovnicească şi pace. Nu cred că e prima minune şi nici ultima.

Este indubitabil faptul că Sfinţii noştri Mărturisitori români, mai devreme sau mai târziu, vor fi canonizaţi de către Biserica Ortodoxă Română şi că, dacă le păstrăm memoria vie, într-un mod paşnic, cu sau fără canonizare, îi vom avea lângă noi ca îndrumători şi susţinători în fiecare clipă ai vieţii noastre.

Însă nu e just să conturbi sensul minunii şi nici să-i radicalizezi pe oameni cu iniţiative pripite, făcute în forţă şi unilateral sau să faci din minuni şi din Sfinţi un mijloc de legitimare a propriului fanatism sau, mai grav, a propriului interes financiar şi de imagine.

Cei care îi radicalizează astăzi pe oamenii Bisericii noastre trebuie să îşi asume şi vina pentru ranchiunile şi fobiile pe care le provoacă. O minune care enclavizează, pe care o percepi ca pe un mod de propagandă personală sau ca pe un berbece cu care vrei să loveşti propria-ţi ierarhie e o minune…răstălmăcită, prost înţeleasă.

Minunea înfrăţeşte, smereşte, îi pacifică pe oameni. Minunea adună şi nu împarte! Când înţelegi că a curs mir din Sfintele Moaşte numai pentru tine, ca să fundamenteze lupta ta neînţeleaptă şi zgomotoasă cu ierarhia Bisericii…şi cu statul de drept…înseamnă că minunea s-a produs, dar nu pentru tine ci pentru alţii…pentru că tu ai fost orb ca să îi percepi resorturile interioare.

Fanatismul religios nu are nimic de-a face cu înţelegerea minunii şi nici cu canonizarea Sfinţilor! Fanatismul e sursa acestei bulversări eclesiale pe care o trăim pentru că e un minus de eclesialitate autentică.



(in continuare redam dialogul dintre P. Dorin si alti comentatori ai articolului scris de dansul, preluat de pe site-ul citat mai sus)

Ioan:
E fanatism ca se cere canonizarea sfintilor martiri ai prigoanei comuniste?

“Bulversarea eclesiala” e in sufletul celor care amana la nesfarsit aceasta canonizare.

In Rusia au fost canonizati sute de sfinti ai prigoanei comuniste, la noi - nici unul. Vi se pare firesc?

Cand cineva se ridica si cere acest lucru, dar e roman, i se da peste gura cu “fanatismul religios”, “nationalismul”, “bulversarea eclesiala”. De ce “mai tarziu” si nu mai devreme sa fie canonizati sfintii romani?

In opinia dvs sensul acestei minuni este sa ne linisteasca si sa primim toate hotararile care se iau acum: liberalizarea homosexualitatii si dezincriminarea incestului si prostitutiei, obligativitatea codurilor de bare si microcipurilor?

De ce nu s-a facut o minune la hotararea sinodului, sau in momentul declaratiei purtatorului de cuvand ca va fi primul care isi va face pasaport biometric?

Nu cumva vedeti doar ceea ce vreti sa vedeti, si interpretati minunile doar asa cum va convine?

Pr. Dorin Said:
Da, e fanatism că se cere canonizarea Sfinţilor…pentru că în clipa de faţă nu se cere cu calm, ci cu nervi, cu o râvnă extremistă, tocmai pentru ca să se arate că Sfântul Sinod nu are dorinţa de a cinsti pe Sfinţii noi Mucenici şi Mărturisitori.

Cererea dv. este îndreptată nu spre coeziunea / unitatea Bisericii ci împotriva ei.

Bulversarea e în inima tuturor celor care sunt bulversaţi.

Ştiu ce s-a petrecut în Biserica Ortodoxă Rusă iar canonizarea Sfinţilor la noi se va petrece când Dumnezeu va dori acest lucru. Graba, în aceste situaţii, nu e benefică nimănui.

Dacă vor fi canonizaţi peste un an sau 10 şi nu-i va ştii nimeni, ca şi pe milioanele din calendar, la ce folos?

Mai degrabă…înainte de canonizare…întocmiţi vieţile Sfinţilor, faceţi săpături ca să îi cunoaşteţi şi sfinţiţi-vă viaţa ca şi ei!

Da, fanatismul religios la ortodocşii români e ceva real…şi dv. sunteţi unul dintre ei, din păcate.

Minunile se petrec pentru ca să te întăreşti în credinţă…şi nu ca să faci mitinguri.

Legile nefaste pe care oamenii politici ai noştri le votează în prezent ţin de libertatea oamenilor. Cine vrea să fie homosexual sau incestuos sau să aibă paşaport…îşi alege. Nu cred că din cauza acestor legi dv. nu mai puteţi fi ortodox.

Această minune nu s-a produs pentru că sunteţi nişte oameni privilegiaţi…ci pentru ca să vă sfinţiţi şi să ne sfinţim viaţa.

Minunile nu sunt un hocus pocus iar eu comentez după cum gândesc…ca şi dv.

Ioan:
Mai intai s-a cerut cu calm. si de aproape 20 de ani nu s-a facut nimic. Minuni ale sfintelor moaste s-au facut si au fost documentate, s-au scris vietile sfintilor (cititi Din temnite spre sinaxare), s-au intemeiat manastiri.

Motivul real al taraganarii este ca lumea sa uite de ororile comunismului si de cei care s-au opus lui si au adus dreapta marturisire a ortodoxiei. Lumea uita pre lesne, contemporanii martirilor mor si nu mai apuca sa aduca marturie.

Cati tineri stiu cat de putin despre comunism? Conform canoanelor, mucenicii, cei care au murit marturisind dreapta credinta ortodoxa, sunt automat canonizati sfinti, chiar fara moaste sau minuni documentate.

Nu Dumnezeu canonizeaza, ci biserica. Si biserica suntem noi toti, credinciosii. Stefan cel Mare a fost cinstit ca sfant inca de la moarte, dupa cum se arata in documentele vremii. La fel si noii sfinti de la Aiud si celelalte inchisori comuniste trebuie recunoscuti si cinstiti. Si acesta este mesajul minunii de aseara: sfintii vor sa fie cinstiti. De ce nu sunt canonizati?

Nu indraznesc sa ma consider fanatic, as fi prea aproape de sfintii nebuni pentru Hristos. Incerc sa fiu doar normal.

Minunile intaresc credinta, iar credinta te scoate in strada, sa spui ceea ce crezi, adevarul pentru care merita sa mori. Poate pentru ca “daca noi vom tacea, pietrele vor striga”.

Iar tacerea dreptcredinciosului atunci cand trebuie sa marturiseasca inseamna tradare. nu e crestin, e ateu.

Legile la care am facut referire nu tin de libertate, ci de ingradirea acesteia. Imi ingradesc libertatea de miscare daca nu am pasaport biometric. Si in fond care e ideea, sa legalizam orice pacat? de ce nu si furtul - e libertatea oricui sa fure sau nu, asa e? sau crima? sau violul? nu e tot libertate?

Ce vrem de fapt, ca singura institutie restrictiva sa fie Biserica si legile lui Dumnezeu? atunci de ce mai avem legi, norme de aplicare, ordonante…?

Firesc este ca legile oamenilor sa fie in perfecta concordanta cu legea lui Dumnezeu. Si daca un om, sau o mana de oameni se opune unor legi strambe, ce facem, ii catalogam fanatici? de ce, pentru ca sunt galagiosi? dar homosexualii sunt cuminti, decenti, pasnici?

Eu nu vreau sa tac, si poate nici altii. Intr-o vreme in care sa fii NORMAL e un act de mare curaj, sa spui pacatului - pacat si adevarului - adevar e fanatism, intoleranta, prefer sa fiu considerat nebun.

Luati piatra si aruncati.

Pr. Dorin :
Mai întâi de toate…care Ioan vorbeşte cu Pr. Dorin Picioruş? Ioan care? Numele de familie, ocupaţia, vârsta, referinţe despre Ioan care mi-a scris două comentarii astăzi…

Aţi venit să polemizaţi cu mine…fără nume, ceea ce e o bădărănie.

Sfinţii nu se canonizează neapărat pe mărturii directe ale contemporanilor lor…ci se constată viaţa, credinţa, minunile postume…

Biserica canonizează pe Sfinţi…iar cineva ajunge Sfânt împreună cu Dumnezeu şi în Biserică. Dacă Sfinţii nu sunt din Biserică şi ai Bisericii nu…există acei Sfinţi.

Noi toţi îi cinstim pe Sfinţi, canonizaţi sau nu, şi nu doar dv! Dacă vreţi să fiţi canonizat şi dv….apucaţi-vă de treabă!

A fi fanatic nu înseamnă a fi nebun pentru Hristos. A fi fanatic înseamnă a fi ori înşelat ori prost crescut…şi a considera că numai tu deţii tot adevărul şi că trebuie să fii ascultat neapărat.

Unul dintre marile atuuri ale omului duhovnicesc e aceea că e un om cumpănit, cu multă flexibilitate, cu multă coerenţă şi atenţie…nu numai la ceea ce face ci şi la urmările a ceea ce face.

Legile unui stat îi vizează pe toţi şi nu numai pe credincioşi sau pe ortodocşi. În statul român există şi alte naţii şi alt fel de credincioşi şi o groază de necredincioşi.

De aceea legile sunt pentru toţi…dv. vă comportaţi faţă de ele cum vă dictează conştiinţa.

Dacă vreţi să ştiţi cum sunte legile…scrieţi şi dv. unui parlamentar care are blog.

Dacă nu vreţi să tăceţi e treaba dv. Vă doresc însănătoşire grabnică…

Nu vă consider un om nebun şi nici n-o să vă lapidez - pentru că sunteţi anonim de la un capăt al altora al mesajelor dv. - ci vă consider un om care…aveţi timp berechet…

Să nu consideraţi că v-am răspuns la mesaje din curtoazie…

Am răspuns prin ele întregii mase de fanatici care vă provoacă…

Vă recomand să nu mai scrieţi un al treilea mesaj…Am înţeles mai mult decât am nevoie…Un al treilea va fi şters… Se înţelege că şi următoarele…

Ion Nedelcu :
Parinte Dorin, imi cer iertare, dar nu vad legatura din titlu. A duce acum orice atitudine care nu e “binecuvantata” de ierarhie si nu de Biserica in zona derizoriului si a-i lipi etichete de “fanatism” cred ca nu e corect.

Din cate am citit prin presa asa zisa “fanatica” (yoghina - dupa altii) nu am gasit nici un paragraf in care este atacata Biserica si nici ideea de a forma rupturi in sanul ei, ci s-a cerut mereu un dialog continuu intre vladica si opinca spre o trezire a constiintei ortodoxe la romani.

Nu discutam de unii care chiar bat campii si care propun rupturi in sanul Biericii pe baza dictonului « intarata-i drace ca si mie-mi place ».

Si eu, ca si dumneavoastra stim prea bine ca, din nefericire, acest dialog nu exista in anumite cazuri, iar asta poate fi un caz. Si dumneavoastra, ca si mine, nu putem ridica in slavi o ierarhie, de dragul Bisericii, mai ales atunci cand ea schioapata, dar nici a nu puncta exagerarile unor frati de-ai nostri cu adevarat fanatici.

Ierarhia nu e infailibila, asa ca si ea poate cadea in letargie, dar Biserica nu. Pe de alta parte, nu putem confunda revolta unora ca fiind ceva rau, chiar daca alaturi de ei s-au ridicat si “yoghinii” (cu toate ca dezinformarea face legea azi), dar pe care i-a sprijinit Mitropolia Ardealui (ceea ce imi da anumite raspunsuri la intrebarea: unde este adevarul ?).

Personal, mi se pare ca atitudinea ierarhiei (fara a generaliza) e comparabila cu atitudinea unor parinti neintelepti, care incearca sa-i faca « bine » copilului in mod dictatorial, refuzand a-l asculta mai intai si pe el, ca si cum orice ar face nu e decat rau sau orice ar spune el nu e de bagat in seama, caci vine din partea unui mucos. A nu vedea ca alegerea copilului poate fi si ea buna e ca si cum nu ai face binele cu bine.

Nu sunt fanatic si nici modernist, imi ajunge evropa cu fanatismele ei laiciste si cu gnosticismele ei moderniste. Insa, cred ca, in acest caz ierarhia nu a folosit la maxim dialogul, adica ea nu ii invita pe cei care “par fanatici” la masa dialogului si nu le explica fara ura si partinire cum sta treaba, ci se manifesta despotic.

Caci daca ne gandim din ce e compusa Biserica, am dialoga unii cu altii, adica am invata si ne-am impartasi reciproc de Adevarul-Hristos. In plus, a invita pe cineva la dialog nu inseamna a te manji, caci a discuta cu toate partile in cazuri de genul asta inseamna a face o dreapta judecata.

Asa ca, fara sa arunc cu piatra, banuiesc ca atitudinea ierarhie - in cazurile amintite de dumneavoastra in postarea de mai sus – constitue o strategie gresita din partea ierarhiei.

P.S. Sincer, daca as fi putut sa fiu « ierarhie » as fi fost mandru si m-as bucura ca exista ravna la tinerii nostri pentru cele duhovnicesti si ca nu i-a afectat chiar pe toti alienarea consumisto-individualista a societatii de tip occident.

Afectare doar la nivel spiritual, caci daca le iei din buzunar sunt in stare sa moara de foame pentru cauza lor …

Pr. Dorin :
Pentru cei care nu îl cunosc pe Ion Nedelcu…precizăm faptul că am fost colegi de facultate la Teologie, aici, în Bucureşti…şi că, în speţă, comentariul de mai sus e o poziţie pe care dumnealui şi-o asumă.

Nu cred, d-le Ion că se doreşte un dialog…între “nemulţumiţi” şi ierarhie…De fapt nu e niciun diferend între cele două părţi… ci numai o dorinţă care trece dincolo de marginele reverenţei, ale bunului simţ.

Sunt foarte conştient că aceste ireverenţe sunt simptomatologii postmoderne…şi că ele vor creşte în acuitate.

Dar afirmările antisinodale şi discuţiile acide arată că…nu mai înţelegem, din ce în ce mai mult, relaţiile dintre noi în Biserică şi nici care ne e statul fiecăruia.

Alin :
Bun articol, incearca sa nu jigneasca sensibilitatea nimanui desi se pare ca tocmai cei menajati s-au simtit ofensati pana la urma.

Personal, avand in vedere contextul in care s-a petrecut amintita minune, am retineri vizavi de genuinitatea ei.

Da, canonizarea sfintilor (autentici) din inchisori este legimita necesara, dar din pacate principalii implicati in a cere acest lucru sunt in egala masura implicati (daca nu mai mult, la ora actuala) intr-o miscare anti-clericala sub pretextul lipsei de recunoastere a legimitatii unor atitudini care se vrea recunoscuta ca fiind legimita, necesara si chiar duhovniceasca dar din pacate mai degraba politica.

Aceeasi politica, bat-o vina, care se zbate si undeva in dedesupturile cererii de canonizare a martirilor din inchisori - daca s-ar putea, de-a valma, inclusiv cu membrii activi ai unei miscari politice controversate.

Au marturisit dreapta credinta? Bun, dar cum ramane cu alte credinte discutabile, marturisite de unii pe langa ea?

Pentru ca aici este baiul pe care susnumitii se fac ca nu-l observa, iar daca li se atrage atentia asupra lor iarasi nu le place si putin lipseste (sau nu) sa fii catalogat in fel si chip.

In ceea ce priveste ceea ce este numit mai sus lipsa de dialog a Patriarhiei, nici nu cred ca a exista o invitatie la dialog ci o invitatie de a aproba apriori anumite atitudini deja (auto)pecetluite ca fiind drepte si chiar duhovnicesti.

Insa cu prea putine argumente (corecte) si prea multa aciditate.
Iar cine a lucrat in domeniu stie, de mediile acide e bine sa te feresti din principiu.

Principiu la care Patriarhia a renuntat in parte de cateva saptamani (printr-un comunicat de presa si vreo 3 articole) iar rezultatul n-a fost nicdecum un dialog ci mai degraba accese de furie din partea “cealalta”.

Iata un context cam indoielnic pentru credibilitatea unor miracole, fie ele chiar si autentice.

Pr. Dorin :
Aţi observat corect…domnule Alin.

E bine ca pe viitor, dv. şi toţi comentatorii noştri, să vă asumaţi identitatea, profesia, statutul eclesial.

Astfel nu mai se creează neplăceri…

Alin :
Alin -informatician, crestin ortodox, simplu credincios.

Suspiciunile s-au confirmat despre cadrul “ortodox” al minunii in cauza.

Chiar dl. Danion sustine, intr-o luare de cuvant publicata recent pe Internet, ca la respectiva conferinta s-a straduit sa-si convinga auditoriul ca Sf. Sinod a luat o hotarare apostata, ca a fost un “sinod talharesc”.

Si ne demonstreaza (inca o data cum ca miscarea canonizarii sfintilor din inchisori este folosita ca arma si (pseudo)argument in aceasta miscare de “Reforma” a carui membru activ este.

R: Vă mulţumim foarte mult, domnule Alin, pentru datele personale ale dv. şi îmi pare rău…nu de azi, ci de mai mult timp, de derapajele colegului Danion.

E mare păcat când începem să facem teologie şi sfârşim prin a ne face…duşmani ai bunului simţ şi ai eforturilor smerite de înduhovnicire personală.